căţeli

căţeli: CĂŢELÍ, pers. 3 căţeleşte, vb. IV. refl. 1. (pop.; despre căţele, lupoaice, vulpi) A se împerechea. 2. (reg.; despre răni şi bube) A se lăţi, a se întinde. – Probabil lat. catullire (influenţat de căţel, căţea).

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CĂŢELÍ vb. v. goni, împerechea, împreuna, încrucişa.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

căţelí vb., ind. prez. 3 sg. căţeléşte, imperf. 3 sg. căţeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căţeleáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

căţel — CĂŢÉL, căţei, s.m. I. 1. Pui de câine; p. ext. pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele). ♢ expr. (fam.) Cu căţel, cu purcel = cu întreaga familie şi cu tot avutul; cu tot ce are. 2. fig. Om linguşitor şi fără scrupule. 3. Compuse: (zool.)… … Dicționar Român
coţăi — coţăí ( ắesc, ít), vb. – 1. A mişca din coadă. – 2. (refl.) Despre cîini, a se împerechea. – var. coţoi. Creaţie expresivă, a cărei intenţie primitivă este imitarea unei mişcări ritmice, cf. bîţîi, hîţîi, moţăî; caracterul său imitativ este… … Dicționar Român
împerechea — ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ refl. recipr. A săvârşi actul sexual; a se împreuna. [var.: (reg.) împărecheá vb.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias