- căţelandru
- CĂŢELÁNDRU, căţelandri, s.m. Căţel (I 1) mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele); căţelan. – Căţel + suf. -andru.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98căţelándru s. m., art. căţelándrul; pl. căţelándri, art. căţelándriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCĂŢELÁNDR//U căţelandrui m. 1) Căţel de câteva luni. 2) Pui mare de animal sălbatic (asemănător câinelui). /căţel + suf. căţelandruandruTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.