cotidian — COTIDIÁN, Ă, cotidiani, e, adj., (2) cotidiene, s.n. 1. adj. De fiecare zi; zilnic. 2. s.n. Gazetă care apare zilnic. [pr.: di an] – Din fr. quotidien, lat. quotidianus. Trimis de cata, 11.02.2009. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
zi — ZI, zile, s.f. 1. Interval de timp cuprins între răsăritul şi apusul Soarelui; timpul cât Soarele rămâne deasupra orizontului; p. ext. lumină solară; interval de timp de 24 de ore, corespunzător unei rotaţii a Pământului în jurul axei sale;… … Dicționar Român
jurnalier — JURNALIÉR, Ă, jurnalieri, e, adj. (Franţuzism) Cotidian, zilnic. [pr.: li er] – Din fr. journalier. Trimis de cata, 01.03.2002. Sursa: DEX 98 jurnaliér adj. m. (sil. li er), pl. jurnaliéri; f. sg … Dicționar Român
curent — CURÉNT, Ă, curenţi, te, adj., s.m., s.n. I. adj. 1. (Despre vorbire) Curgător, uşor, fluent. 2. (Despre an, lună) Care este în curs; prezent. ♦ De fiecare zi, zilnic; actual. Lucrări curente. ♢ Cont curent = cont deschis la bancă de o… … Dicționar Român
observaţie — OBSERVÁŢIE, observaţii, s.f. 1. Procedeu al cunoaşterii ştiinţifice care constă în contemplarea metodică şi intenţionată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere… … Dicționar Român
diarium — DIÁRIUM s.n. Jurnal zilnic. [pron. di a ri um. / < lat. diarium]. Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN DIÁRIUM s. n. jurnal zilnic. (< lat. diarium) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
purtare — PURTÁRE, purtări, s.f. Acţiunea de a (se) purta şi rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe braţe). 2. Folosire, întrebuinţare. ♢ loc. adj. De purtare = (despre îmbrăcăminte sau încălţăminte) care se poartă în mod curent, de toate zilele,… … Dicționar Român
rugăciune — RUGĂCIÚNE, rugăciuni, s.f. Cerere, mulţumire sau laudă adresată de credincioşi divinităţii; rugă (2). ♦ (Rar) Rugăminte, insistenţă, rugă (1). – lat. rogatio, onis. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 RUGĂCIÚNE s. 1. (bis.)… … Dicționar Român
tain — TAÍN, tainuri, s.n. 1. Porţie de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostaşilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri; p. gener. raţie de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor,… … Dicționar Român
târg — TÂRG, târguri, s.n. 1. Loc mai întins şi special amenajat într un oraş sau la marginea unui oraş, unde se vând şi se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc. ♢ Târgul de fete = serbare populară anuală,… … Dicționar Român
