tain

TAÍN, tainuri, s.n. 1. Porţie de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostaşilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri; p. gener. raţie de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu raţia lor alimentară. ♦ Provizie. 2. Porţie de nutreţ care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărţeli etc. – Din tc. tayin.

Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX '98



TAÍN s. v. aliment, cotă-parte, cotitate, hrană, mâncare, porţie, raţie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



taín s. n., pl. taínuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TAÍN tainuri n. 1) Porţie de nutreţ ce se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp; mertic. 2) Raţie alimentară dată cuiva pentru un anumit timp în schimbul unor servicii prestate. 3) Parte care revine cuiva la împărţirea sau distribuirea unui bun comun. /<turc. tayin

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



taín (-nuri), s.n. – Raţie, porţie. – Mr. tăine, megl. tain. tc. (arab.) tayan (Şeineanu, II, 345; Roesler 603; Lokotsch 1994), cf. ngr. ταïνι, bg., sb. tain. – Der. taingiu, s.m. (furier), înv., din tc. tayinci.

Trimis de blaurb, 18.02.2009. Sursa: DER