ironic — IRÓNIC, Ă, ironici, ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conţine, care exprimă o ironie; înţepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. Trimis de gall, 04.01.2008. Sursa: DEX 98 IRÓNIC adj.… … Dicționar Român
persiflant — PERSIFLÁNT, Ă, persiflanţi, te, adj. Care persiflează; zeflemitor, persiflator. – Din fr. persiflant. Trimis de cata, 22.03.2004. Sursa: DEX 98 PERSIFLÁNT adj. v. ironic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime persiflánt adj … Dicționar Român
batjocoritor — BATJOCORITÓR, OÁRE, batjocoritori, oare, adj. Care batjocoreşte. Batjocori + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BATJOCORITÓR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (Atitudine batjocoritoroare.) 2. sarcastic, (livr … Dicționar Român
batjocoros — BATJOCORÓS adj. v. batjocoritor, zeflemist, zeflemitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
persiflator — PERSIFLATÓR, OÁRE, persiflatori, oare, adj. Care persiflează. Ton persiflator. – Persifla + suf tor. Trimis de cornel, 12.03.2004. Sursa: DEX 98 PERSIFLATÓR adj. v. ironic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime persiflatór adj. m.… … Dicționar Român
râzător — RÂZĂTÓR, OÁRE, râzători, oare, adj. Care râde, care răspândeşte voie bună, veselie, bună dispoziţie peste tot; vesel. – Râde + suf. ător. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RÂZĂTÓR adj. v. vesel, voios. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român
zeflemist — ZEFLEMÍST, Ă, zeflemişti, ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. ist. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZEFLEMÍST adj. 1. v. ironic. 2. batjocoritor, zefle mitor, (înv.) batjocoros. (O… … Dicționar Român
înţepat — ÎNŢEPÁT, Ă, înţepaţi, te, adj. 1. În care a intrat un vârf ascuţit. ♦ fig. Neplăcut surprins, jignit. ♦ (În expr.) Înţepat la vorbă = care înţeapă cu vorba; ironic, sarcastic. 3. fig. Îngâmfat, mândru, fudul, înfumurat. ♦ Îmbufnat, ţâfnos, 4.… … Dicționar Român
înţepător — ÎNŢEPĂTÓR, OÁRE, înţepători, oare, adj. 1. Care înţeapă (1); care produce o senzaţie dureroasă ca de înţepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzaţia de înţepătură, care pişcă. 2. fig. Sarcastic, ironic. – Înţepa + suf.… … Dicționar Român
