- zdrenţuros
- ZDRENŢURÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrenţăros.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
zdrenţuros
Look at other dictionaries:
fleci — s.f. pl. (În expr.) A (se) face fleci = a (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleşcăi, (reg.) a (se) fleci. – Probabil din *fleacă, cf. fleică. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial FLECÍ, flecesc, v. IV tranz. şi … Dicționar Român
buleandră — BULEÁNDRĂ, bulendre, s.f. (pop. şi fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi şi fără valoare. ♦ fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BULEÁNDRĂ s. 1.… … Dicționar Român
ciorogar — ciorogár, ciorogári, s.m. 1. (reg.) cismar, cârpaci. 2. (reg.) sărac, ciorobleţ. Trimis de blaurb, 11.04.2006. Sursa: DAR ciorogár ( ri), s.m. – Pantofar. Creaţie expresivă, mai curînd decît din germ. Schuhgarn aţă de cizmărie (DAR). Probabil… … Dicționar Român
conţă — cónţă, cónţe, s.f. (reg.) rămăşiţă de pânză; capăt zdrenţuros al pânzei. Trimis de blaurb, 23.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
căpcăun — CĂPCĂÚN, căpcăuni, s.m. Fiinţă fabuloasă din mitologia populară românească, închipuită cu trup de om şi cu cap de câine, uneori cu două capete şi cu două guri, despre care se spune că mânca oameni. ♦ Epitet dat unui om rău, crud, sălbatic. Cap1 + … Dicționar Român
ferfeli — ferfelí ( lésc, ít), vb. – 1. A murdări. – 2. A sfîşia, a zdrenţui. – var. (numai sensul 2) ferfeniţi. Creaţie expresivă (cf. Iordan, BF, II, 190). Mai puţin probabilă este der. de la terfeli (Lacea, Dacor., IV, 783), care aparţine aceleaşi… … Dicționar Român
plotogărit — plotogărít, plotogărítă, adj. (reg.) 1. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte) plin de petice; cârpit. 2. (despre oameni) îmbrăcăminte sau încălţăminte cu obiecte peticite; zdrenţuros. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
plotojit — plotojít, ă, adj. (reg.) 1. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălţăminte) care a fost cârpit petic lângă petic; foarte peticit; (despre lucruri) reparat, dres. 2. (despre oameni) care umblă îmbrăcat cu lucruri peticite, zdrenţuite, cu… … Dicționar Român
ruptos — ruptós. oásă, ruptóşi, oáse, adj. (reg.) zdrenţuros. Trimis de blaurb, 16.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
râzar — RÂZÁR s. v. telal. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime râzár, râzári, s.m. (reg.) 1. negustor ambulant de haine vechi; telal. 2. bărbat îmbrăcat în haine rupte, zdrenţuros. Trimis de blaurb, 14.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
