vătămător

vătămător
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s.f. 1. adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuinţată ca plantă medicinală şi de nutreţ (Anthyllis vulneraria). 3. s.f. Plantă graminacee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculeţe (Bromus commutatus). – Vătăma + suf. -ător.
Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Vătămător ≠ nedăunător, nevătămător
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

VĂTĂMĂTÓR adj. 1. v. dăunător. 2. v. contrain-dicat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vătămătór adj. m., s. m., pl. vătămătóri; f. sg. şi pl. vătămătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VĂTĂMĂT//ÓR1 vătămătoroáre (vătămătoróri, vătămătoroáre) Care vatămă; în stare să producă vătămături. /a (se) vătăma + suf. vătămătortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VĂTĂMĂTÓR2 vătămători m. Animal (mai ales insectă) care vatămă plantele; dăunător. /a vătăma + suf. vătămătortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • contraindicat — CONTRAINDICÁT, Ă, contraindicaţi, te, adj. (Despre tratamente, medicamente, alimente) Nepotrivit, nerecomandabil, neprielnic, nociv, vătămător în anumite stări sau împrejurări. [pr. : tra in ] – v. contraindica. Trimis de IoanSoleriu, 12.06.2004 …   Dicționar Român

  • deleter — DELETÉR, Ă, deleteri, e, adj. (livr.) Vătămător. – Din fr. délétère. Trimis de LauraGellner, 09.07.2004. Sursa: DEX 98  deletér adj. m., pl. deletéri; f. sg. deletéră …   Dicționar Român

  • infiltrat — INFILTRÁT1, infiltrate, s.n. 1. (Şi în sintagma infiltrat TBC) Leziune incipientă a tuberculozei pulmonare, datorită reactivării unor focare vechi de infecţie tuberculoasă sau localizării recente a unei noi infecţii. 2. Acumulare într un organ… …   Dicționar Român

  • nociv — NOCÍV, Ă, nocivi, e, adj. Vătămător, distrugător (pentru sănătatea, viaţa, dezvoltarea cuiva). Substanţă nocivă. – Din fr. nocif, lat. nocivus. Trimis de romac, 21.03.2004. Sursa: DEX 98  Nociv ≠ nevătămător Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • pernicios — PERNICIÓS, OÁSĂ pernicioşi, oase adj. (livr.) Care cauzează un rău, care este periculos (în special pentru sănătate); vătămător, dăunător. ♢ Anemie pernicioasă = formă gravă de anemie cu evoluţie foarte rapidă, care poate cauza moartea. Febră… …   Dicționar Român

  • dăunător — DĂUNĂTÓR, OÁRE, dăunători, oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat. m.) Fiinţă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [pr.: dă u ] – Dăuna + suf. ător. Trimis de ionel bufu,… …   Dicționar Român

  • injurie — INJÚRIE, injurii, s.f. 1. Infracţiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputaţiei unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acţiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. cf …   Dicționar Român

  • inocuitate — INOCUITÁTE s.f. (med.) Însuşire a unui agent fizic, chimic, biologic de a nu constitui un pericol pentru organism. [pr.: cu i ] – Din fr. innocuité. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  inocuitáte s. f. (sil. cu i ), g. d. art.… …   Dicționar Român

  • nuizibil — nuizíbil adj. m., pl. nuizíbili; f. sg. nuizíbilă, pl. nuizíbile Trimis de siveco, 28.11.2006. Sursa: Dicţionar ortografic  NUIZÍBIL, Ă adj. (Liv.) Vătămător. [var. nuisibil, ă …   Dicționar Român

  • pagubnic — PAGÚBNIC adj. v. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pagúbnic, ă, adj. (înv.) 1. dăunător, vătămător. 2. (fig.) care aduce… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”