insalubru — INSALÚBRU, Ă, insalubri, e, adj. Care este dăunător sănătăţii prin nerespectarea regulilor de igienă; nesănătos. – Din fr. insalubre, lat. insalubris. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Insalubru ≠ salubru Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
pernicios — PERNICIÓS, OÁSĂ pernicioşi, oase adj. (livr.) Care cauzează un rău, care este periculos (în special pentru sănătate); vătămător, dăunător. ♢ Anemie pernicioasă = formă gravă de anemie cu evoluţie foarte rapidă, care poate cauza moartea. Febră… … Dicționar Român
daună — DÁUNĂ, daune, s.f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ♢ loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [pr.: da u ] – Din lat. damnum. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007.… … Dicționar Român
păgubitor — PĂGUBITÓR, OÁRE, păgubitori, oare, adj. Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător. Păgubi + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂGUBITÓR adj. 1. (înv.) pacostnic, păgubos. (O afacere… … Dicționar Român
strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de … Dicționar Român
stricător — STRICĂTÓR, OÁRE, stricători, oare, adj. 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor. 2. Care corupe, perverteşte. – Strica + suf. ător. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRICĂTÓR adj. dăunător … Dicționar Român
vătămător — VĂTĂMĂTÓR, OÁRE, vătămători, oare, adj., s.f. 1. adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. s.f. Plantă erbacee… … Dicționar Român
contraproductiv — CONTRAPRODUCTÍV adj. v. dăunător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CONTRAPRODUCTÍV, Ă adj. neproductiv. ♢ (fig.) dăunător. (< contra1 + productiv) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
dăunos — DĂUNÓS, OÁSĂ, dăunoşi, oase, adj. (Rar) Dăunător; p. ext. lacom. [pr.: dă u ] – Daună + suf. os. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂUNÓS adj. v. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, pri mejdios, rău,… … Dicționar Român
inelar — INELÁR, Ă, inelari, e, adj., s.m., s.n. 1. adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. s.m. Fluture dăunător, de culoare galbenă cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi şi ale stejarilor şi a cărui larvă provoacă … Dicționar Român
