daună

daună
DÁUNĂ, daune, s.f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ♢ loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [pr.: da-u-] – Din lat. damnum.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Daună ≠ folos
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DÁUNĂ s. 1. v. pagubă. 2. v. prejudiciu. 3. (la pl.) v. despăgubire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dáună s. f. (sil. dă-u-), g.-d. art. dáunei; pl. dáune
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DÁUN//Ă daunăe f. 1) Factor care provoacă cuiva pierderi morale sau materiale 2) mai ales la pl. Pierdere (morală sau materială) cauzată cuiva; pagubă; stricăciune; prejudiciu. ♢ În daunăa (cuiva) în detrimentul (cuiva); în paguba (cuiva). 3) la pl. Despăgubire pentru un prejudiciu (material). A plăti cuiva daunăele. [ G.-D. daunei; Sil. da-u-] /<lat. damnum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DÁUNĂ s.f. Stricăciune, pagubă, vătămare. ♢ În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). / pron. da-u-. / < lat. damnum].
Trimis de LauraGellner, 30.04.2006. Sursa: DN

dáună (dáune), s.f. – Pagubă, prejudiciu. Se consideră în general der. de la lat. damnum (sec. XIX), cu fonetismul ca în scamnum › scaun, şi cu f. de la pagubă (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); însă această explicaţie nu este satisfăcătoare, deoarece cuvîntul apare pentru prima oară la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficientă pregătire filologică pentru a-şi imagina sau simţi astfel de analogii. Puşcariu 488-490 crede că este vorba de un cuvînt tradiţional din fondul latin (cf. REW 2348), şi Philippide, II, 639 îl pune în legătură cu alb. dëmoń "a dăuna"; lipsesc însă dovezi cu privire la uzul său. Cuvîntul necesită un studiu care deocamdată nu există. – Der. dăuna, vb. (a dăuna, a prejudicia); dăunător, adj. (dăunător); dăunos, adj. (lacom, dăunător); desdăuna, vb. (a despăgubi), pe baza fr. dédommager.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

DÁUNĂ s. f. 1. stricăciune, pagubă; prejudiciu moral. 2. (pl.) despăgubiri morale. o în ă (cuiva sau a ceva) = în paguba (cuiva sau a ceva). (< lat. daunum)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • dăuna — DĂUNÁ, dăunez, vb. I. intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [pr.: dă u ] – Din daună. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A dăuna ≠ a folosi Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DĂUNÁ vb. 1. a …   Dicționar Român

  • dauna — sf. P bot. durnaropė (Datura) …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • Dauna DOP — est le nom donné à une huile extra vierge d olive (en italien : olio extravergine di oliva) produite dans la province de Foggia. Depuis 1996, l appellation Dauna est protégée par le label de qualité Denominazione di Origine Protetta (DOP).… …   Wikipédia en Français

  • dáunã — s. f. (sil. dã u ), g. d. art. dáunei; pl. dáune …   Romanian orthography

  • dãuná — vb. (sil. dã u ), ind. prez. 1 sg. dãunéz, 3 sg. şi pl. dãuneázã …   Romanian orthography

  • pagubă — PÁGUBĂ, pagube, s.f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ♢ loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ♢ expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă n… …   Dicționar Român

  • prejudiciu — PREJUDÍCIU, prejudicii, s.n. 1. Pagubă, daună; p. ext. ştirbire a onoarei, a reputaţiei, a prestigiului cuiva. 2. (înv.) Prejudecată. [var.: (înv.) prejudíţiu s.n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium. Trimis de opr …   Dicționar Român

  • formalism — FORMALÍSM s.n. 1. Orientare în artă, estetică, muzică, literatură care rupe forma de conţinut, tinzând să supraaprecieze forma operei de artă în dauna conţinutului, să considere forma un scop în sine şi nu ca expresie a conţinutului. 2. Atitudine …   Dicționar Român

  • strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de …   Dicționar Român

  • captaţie — CAPTÁŢIE, captaţii, s.f. (Rar) Captare. ♦ Uneltiri viclene întrebuinţate în scopul obţinerii, printr un act juridic, a anumitor foloase pentru cineva în dauna altcuiva. – Din fr. captation, lat. captatio. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”