vãtãmãtúrã — s. f., g. d. art. vãtãmãtúrii; pl. vãtãmãtúri … Romanian orthography
hernie — HERNÍE, hernii, s.f. 1. Umflătură formată prin ieşirea totală sau parţială a unui organ din cavitatea sa naturală printr un orificiu natural sau artificial; spec. ieşire a intestinului subţire din peritoneu; vătămătură, surpătură, boşorogeală. ♢… … Dicționar Român
boşorog — BOŞORÓG, OÁGĂ, boşorogi, oage, adj., s.m. şi f. (pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ fig. (Om) bătrân, ramolit. – cf. b o ş. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BOŞORÓG adj., s. (med.) ( … Dicționar Român
chilă — CHILĂ1, chile, s.f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Ţara Românească şi cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHILĂ2, chile, s.f. Element… … Dicționar Român
colică — CÓLICĂ, colici, s.f. Durere abdominală violentă. Trimis de fery, 22.03.2004. Sursa: DLRC CÓLICĂ, colici, s.f. (Mai ales la pl.) Simptom al unei boli la om şi la animale, manifestat prin dureri puternice produse de contracţia musculară a… … Dicționar Român
iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… … Dicționar Român
lovitură — LOVITÚRĂ, lovituri, s.f. 1. Atingere bruscă şi puternică, izbitură; (concr.) zgomot (puternic) cauzat de o asemenea izbitură. ♢ Lovitură de graţie = (adesea fig.) lovitură finală, care răpune definitiv pe cel lovit. ♦ Bătaie. 2. fig. Supărare,… … Dicționar Român
nevătămat — NEVĂTĂMÁT, Ă, nevătămaţi, te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nici o vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ p. anal. (Despre obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune; intact. – Ne + vătămat. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
năsăditură — NĂSĂDITÚR//Ă năsăditurăi f. Loc năsădit (de o lovitură). ♢ Un junghi de vătămătură cu năsăditură se spune, când un necaz este însoţit de altul. /a năsădiţi + suf. năsăditurătură Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
pagubă — PÁGUBĂ, pagube, s.f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ♢ loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ♢ expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă n… … Dicționar Român
