chilă

CHILĂ¹, chile, s.f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Ţara Românească şi cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CHILĂ², chile, s.f. Element principal de rezistenţă al osaturii unei nave, aşezat pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CHILĂ³ s.f. v. chil².

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CHÍLĂ s. v. hernie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



chílă (măsură, capacitate pentru cereale, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CHÍL//Ă¹ chilăe f. înv. Unitate de măsură pentru capacitate egală cu 430 de litri în Moldova şi cu 680 de litri în Ţara Românească. /<turc. kilé

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CHÍL//Ă² chilăe f. Element principal din osatura unei nave, dispus pe fundul acesteia în plan longitudinal. /<fr. quille

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CHÍLĂ s.f. Piesă din axa longitudinală a unei nave, care, împreună cu carlinga centrală, constituie baza scheletului navei. [< fr. quille, cf. ol. kiel].

Trimis de LauraGellner, 08.12.2004. Sursa: DN



chílă, chíle, s.f. (înv.) 1. veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Ţara Românească şi cu circa 430 de litri în Moldova. 2. impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3. hernie, surpătură, vătămătură. 4. om de nimic, amărât, prăpădit, sărman.

Trimis de blaurb, 05.04.2006. Sursa: DAR



chílă (chíle), s.f. – Măsură de capacitate pentru cereale, de origine turcească, folosită pînă la jumătatea sec. XIX, de importanţă variabilă după regiuni (chilă de Stambul = 22 baniţe sau 440 ocale; chilă de Salonic = 3,75 ori cea dinainte; chilă de Brăila = 8 baniţe sau 3,963 hl; chilă de Galaţi sau de Moldova = 2 mierţe sau 20 baniţe, adică 4,16 hl; chilă de Basarabia = 4,57 hl). tc. kile, din ngr. ϰοĩλον (Roesler 596; Şeineanu, II, 110; Meyer 224; Lokotsch 1174a); cf. alb. kilë. – Der. (înv.) chiligiu, s.m. (hamal).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



chílă (chíle), s.f. – 1. Hernie. – 2. Infirmitate. sl. kyla (Cihac, II, 49; Berneker 677); cf. bg. kila, sb. kila, rus. kilá. – Der. chilav, adj. (infirm, sfrijit, pipernicit), bg., sb. kilav "care are hernie"; chivăli (var. schivăli, deschilăvi), vb. (a vătăma, a răni); chilăvie (var. schilăvie, schilăvenie), s.f. (durere, beteşug). Pentru der. cf. şi Miklosich, Slaw. Elem., 27 şi Conev 91.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



CHÍLĂ s. f. element principal longitudinal al osaturii unei nave, în partea inferioară, baza scheletului acesteia. (< fr. quille)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN