Dicționar Român. 2013.
dăunător — DĂUNĂTÓR, OÁRE, dăunători, oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat. m.) Fiinţă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [pr.: dă u ] – Dăuna + suf. ător. Trimis de ionel bufu,… … Dicționar Român
pagubă — PÁGUBĂ, pagube, s.f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ♢ loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ♢ expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă n… … Dicționar Român
stricător — STRICĂTÓR, OÁRE, stricători, oare, adj. 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor. 2. Care corupe, perverteşte. – Strica + suf. ător. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRICĂTÓR adj. dăunător … Dicționar Român
