vornicel

vornicel
VORNICÉL, vornicei, s.m. 1. Slujbaş subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin judeţe şi sate. 2. (înv.) Vornic (2). 3. Flăcău însărcinat cu poftirea şi cinstirea oaspeţilor la nunţile ţărăneşti, cu conducerea alaiului nunţii, cu anunţarea darurilor şi cu rostirea oraţiei de nuntă; vornic (3). – Vornic + suf. -el.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VORNICÉL s. 1. vătăman, vătăşel. (vornicelul era ajutorul vornicului la sate.) 2. vătăşel, vătaf, (reg.) chemător, sol, frate-de-mire, frate-de-mireasă, (Transilv. şi Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (vornicel la o nuntă ţărănească.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

VORNICÉL s. v. colăcar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vornicél s. m., pl. vornicéi, art. vornicéii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VORNICÉ//L vorniceli m. 1) (în Moldova şi în Muntenia medivală; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de rang inferior vornicului, însărcinat cu treburi judecătoreşti în judeţe şi sate. 2) pop. Flăcău care pofteşte şi cinsteşte oaspeţii la nunţile ţărăneşti. /vornic + suf. vornicelel
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • vornicél — s. m., pl. vornicéi, art. vornicéii …   Romanian orthography

  • vătăşel — VĂTĂŞÉL, vătăşei, s.m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcţionar inferior la primărie. [var.: (reg.) vătăjél s.m.] – Vătaş + suf. el. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VĂTĂŞÉL s. 1. isprăvnicel, (reg.) …   Dicționar Român

  • chemător — CHEMĂTÓR, OÁRE, chemători, oare, adj. Care cheamă. ♦ (pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuţi la nuntă; vornicel. – Chema + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Chemător ≠ dezgustător Trimis de siveco, 03.08 …   Dicționar Român

  • dever — DÉVER s.n. sg. Volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani). ♢ (fam.) Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluenţă mare de cumpărători; cu vad. – Din tc. devir. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • vifel — VÍFEL s. v. vătaf, vătăşel, vornicel. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  VÍFEL, vífeli, s.m. (Trans.) Vornic (3), vornicel (3). (din magh. vőfél(y) = vornic (3) < vő [= ginere] + fél [= tovarăş]) [et. şi MÉSZ] Trimis de tavi,… …   Dicționar Român

  • vornic — VÓRNIC, vornici, s.m. 1. (În evul mediu, în ţările româneşti) Mare dregător la curtea domnească, însărcinat cu supravegherea curţii, cu conducerea treburilor interne ale ţării, având şi atribuţii judecătoreşti. ♢ Mare vornic (sau vornic mare) =… …   Dicționar Român

  • cavaler — CAVALÉR, cavaleri, s.m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul şi în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, iniţial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al… …   Dicționar Român

  • colăcar — COLĂCÁR, colăcari, s.m. (pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoţesc (călare) alaiul nunţii şi care rostesc la masă oraţia de nuntă. [var. colăcér s.m.] – Colac + suf. ar. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COLĂCÁR s. (reg.) brudaş …   Dicționar Român

  • grăitor — GRĂITÓR, grăitori, s.m. (reg.) Vornicel. – Din grăi + suf. (i)tor. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM  GRĂITÓR, OÁRE, grăitori, oare, adj. Care grăieşte; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [pr.: gră i ] – Grăi …   Dicționar Român

  • miră — MÍRĂ, mire, s.f. 1. Riglă cu diviziuni speciale, care serveşte la măsurarea indirectă a distanţelor sau a înălţimilor. 2. Cătare (la armă). 3. Imagine tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora. – Din fr. mire.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”