vornici

vornici: VORNICÍ, vornicesc, vb. IV. 1. intranz. (înv.) A îndeplini funcţia de vornic (1). 2. tranz. (pop.) A anunţa la nuntă darurile primite de miri. – Din vornic.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

vornicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vornicésc, imperf. 3 sg. vorniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vorniceáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A VORNIC//Í vorniciésc intranz. înv. A fi vornic. /Din vornic

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

vornic — VÓRNIC, vornici, s.m. 1. (În evul mediu, în ţările româneşti) Mare dregător la curtea domnească, însărcinat cu supravegherea curţii, cu conducerea treburilor interne ale ţării, având şi atribuţii judecătoreşti. ♢ Mare vornic (sau vornic mare) =… … Dicționar Român
vórnic — s. m., pl. vórnici … Romanian orthography
bivvelvornic — *biv vel vórnic s. m., pl. biv vel vórnici Trimis de Laura ana, 20.07.2007. Sursa: DOOM 2 … Dicționar Român
mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… … Dicționar Român
vornicie — VORNICÍE s.f. (înv.) 1. Demnitate, rang, funcţie de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul îşi exercita funcţia. 2. Funcţia de primar la sat. ♦ Localul primăriei. – Vornic + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VORNICÍE s.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias