- vornicie
- VORNICÍE s.f. (înv.) 1. Demnitate, rang, funcţie de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul îşi exercita funcţia. 2. Funcţia de primar la sat. ♦ Localul primăriei. – Vornic + suf. -ie.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VORNICÍE s. v. consiliu, primărie, sfat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevornicíe s. f., art. vornicía, g.-d. vornicíi, art. vornicíei; pl. vornicíiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVORNICÍ//E vorniciei f. înv. 1) Funcţie de vornic. 2) Durata acestei funcţii. 3) Sediu unde îşi exercita vornicul funcţia. /vornic + suf. vornicieieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.