vătăşel

vătăşel
VĂTĂŞÉL, vătăşei, s.m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcţionar inferior la primărie. [var.: (reg.) vătăjél s.m.] – Vătaş + suf. -el.
Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VĂTĂŞÉL s. 1. isprăvnicel, (reg.) fecior boieresc. (vătăşel la o moşie.) 2. vătăman, vornicel. (vătăşelul era ajutorul vornicului la sate.) 3. vătaf, vornicel, (reg.) chemător, sol, frate-de-mire, frate-de-mi-reasă, (Transilv. şi Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (vătăşel la o nuntă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

VĂTĂŞÉL s. v. colăcar, curier, mesager, ştafetă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vătăşél s. m., pl. vătăşéi, art. vătăşéii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VĂTĂŞÉ//L vătăşeli m. (diminutiv de la vătaf) 1) ist. Slujbaş la primărie care îndeplinea şi funcţia de curier. 2) Flăcău care pofteşte oaspeţii la nuntă şi are anumite obligaţii în timpul ceremoniei; vornicel. /vătaf + suf. vătăşelel
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • vãtãşél — s. m., pl. vãtãşéi, art. vãtãşéii …   Romanian orthography

  • pârgar — PÂRGÁR, pârgari, s.m. 1. (În evul mediu, în organizarea administrativă a ţărilor româneşti) Membru în sfatul administrativ al unui oraş sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (reg.; în vechea organizare administrativă) Vătăşel la …   Dicționar Român

  • vornicel — VORNICÉL, vornicei, s.m. 1. Slujbaş subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin judeţe şi sate. 2. (înv.) Vornic (2). 3. Flăcău însărcinat cu poftirea şi cinstirea oaspeţilor la nunţile ţărăneşti, cu… …   Dicționar Român

  • boieri — BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. tranz. (înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. refl. (fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenţii de boier. – Din boier. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BOIERÍ vb …   Dicționar Român

  • chemător — CHEMĂTÓR, OÁRE, chemători, oare, adj. Care cheamă. ♦ (pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuţi la nuntă; vornicel. – Chema + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Chemător ≠ dezgustător Trimis de siveco, 03.08 …   Dicționar Român

  • colăcar — COLĂCÁR, colăcari, s.m. (pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoţesc (călare) alaiul nunţii şi care rostesc la masă oraţia de nuntă. [var. colăcér s.m.] – Colac + suf. ar. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COLĂCÁR s. (reg.) brudaş …   Dicționar Român

  • curier — CURIÉR, Ă, (1) curieri, e, s.m. şi f., (2) s.n., (3) curiere, s.n. 1. s.m. şi f. Factor poştal. ♦ Persoană (în serviciul unei instituţii) însărcinată să ducă la destinaţie corespondenţă, mesaje etc. ♦ Ştafetă. 2. s.n. (înv.) Corespondenţă care se …   Dicționar Român

  • dever — DÉVER s.n. sg. Volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani). ♢ (fam.) Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluenţă mare de cumpărători; cu vad. – Din tc. devir. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • frate — FRÁTE, fraţi, s.m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiaşi părinţi sau din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă; frăţâne. ♢ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) =… …   Dicționar Român

  • isprăvnicel — ISPRĂVNICÉL, isprăvnicei, s.m. Subaltern al vătafului care supraveghea munca argaţilor unei moşii. – Ispravnic + suf. el. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ISPRĂVNICÉL s. (ist.) vătăşel, (reg.) fecior boieresc. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”