- dever
- DÉVER s.n. sg. Volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani). ♢ (fam.) Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluenţă mare de cumpărători; cu vad. – Din tc. devir.Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98DÉVER s. v. vânzare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDÉVER s. v. vătaf, vătăşel, vornicel.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedéver s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDÉVER n. Volum al vânzărilor de mărfuri exprimat în valori băneşti. /<turc. devirTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdéver (-ri), s.m. – Vornicel la nunţile din popor (Banat şi Trans.), flăcău care îl însoţeşte pe mire. – var. diever, diaver, divăr. bg. dĕver, sb. djever (Tiktin; Candrea). – Der. deveră, s.f. (fată care o însoţeşte pe mireasă); divăriţă (var. deveriţă), s.f. (prietenă a miresei).Trimis de blaurb, 30.07.2007. Sursa: DERdévér (-ruri), s.n. – Volum al vînzărilor de mărfuri. tc. devr (Şeineanu, II, 156; Lokotsch 505), cf. alb. devrë, bg. devr. Cuvîntul tc. pare a proveni din acelaşi etimon ca daraveră. Este încă frecvent.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.