- voinic
- VOINÍC, -Ă, voinici, -ce s.m., adj. I. s.m. 1. Tânăr bine făcut, chipeş, curajos, viteaz, îndrăzneţ. ♢ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flăcău, fecior. 3. (înv.) Soldat, ostaş. II. adj. (Despre oameni) Bine făcut, robust, viguros, vânjos. – Din bg., scr. vojnic.Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX '98Voinic ≠ becisnic, debil, molatic, slab, slăbănogTrimis de siveco, 14.09.2008. Sursa: AntonimeVOINÍC adj. 1. v. robust. 2. v. voluminos. 3. v. corpolent. 4. legat, robust, solid, viguros, vânjos, zdravăn. (Un trup voinic.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeVOINÍC adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, semeţ, viteaz.Trimis de siveco, 23.04.2008. Sursa: SinonimeVOINÍC s. v. erou, fecior, flăcău, militar, ostaş, oştean, soldat, tânăr, viteaz.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecrúcea-voinícului (bot.) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsângele-voinícului (bot) s. m.Trimis de siveco, 24.11.2007. Sursa: Dicţionar ortograficvoiníc s. m., adj. m., pl. voiníci; f. sg. voinícă, g.-d. art. voinícei, pl. voiníceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVOINÍ//C voiniccă (voinicci, voinicce) şi substantival Care are o mare putere fizică; puternic. /<sl. vojnikuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.