voinicie

voinicie
VOINICÍE, voinicii, s.f. (pop.) 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală. ♦ Faptă vitejească. ♦ Haiducie. 2. Faptul de a fi voinic, robust, viguros; putere, forţă, vigoare. – Voinic + suf. -ie.
Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX '98

VOINICÍE s. v. armată, bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dinamism, dârzenie, energie, eroism, forţă, haiducie, impe-tuozitate, încumetare, îndrăzneală, militărie, neînfricare, putere, robuste-ţe, semeţie, tărie, temeritate, vigoare, vitalitate, vitejie, vlagă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

voinicíe s. f., art. voinicía, g.-d. art. voinicíei; (fapte) pl. voinicíi, art. voinicíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VOINICÍ//E voiniciei f. 1) Caracter de voinic. 2) Faptă de voinic. 3) Viaţă de haiduc; haidu-cie. [G.-D. voiniciei] /voinic + suf. voinicieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • vitejie — VITEJÍE, vitejii, s.f. 1. (La sg.) Însuşirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ♢ loc. adv. Cu vitejie = vitejeşte. 2. Faptă vitejească. 3. (pop.) Haiducie. – Viteaz + suf. ie. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  Vitejie ≠ …   Dicționar Român

  • armată — ARMÁTĂ, armate s.f. 1. Totalitatea forţelor militare ale unui stat; oaste, oştire, armie. ♦ Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri şi unităţi din diferite arme; p. gener. unitate militară. ♦ Serviciu militar; militărie, cătănie. 2. fig …   Dicționar Român

  • curaj — CURÁJ s.n. Forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile şi neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acţiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăţie. ♢ (Cu valoare de interjecţie) Fii… …   Dicționar Român

  • energie — ENERGÍE, energii, s.f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr o stare în altă stare dată. 2. Forţă, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acţiona. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acţiuni. – Din… …   Dicționar Român

  • haiducie — HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârşitul Evului Mediu în ţările româneşti şi în Peninsula Balcanică. 2. Viaţă sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”