haiducie

haiducie
HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârşitul Evului Mediu în ţările româneşti şi în Peninsula Balcanică. 2. Viaţă sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie.
Trimis de gall, 20.03.2009. Sursa: DEX '98

HAIDUCÍE s. (pop.) vitejie, voinicie, (reg.) tâlhărie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

haiducíe s. f., art. haiducía, g.-d. art. haiducíei; pl. haiducíi, art. haiducíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

HAIDUCÍE f. 1) (în principatele dunărene şi în Peninsula Balcanică) Mişcare antifeudală şi antiotomană a haiducilor. 2) Viaţă de haiduc. /haiduc + suf. haiducieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • haiducíe — s. f., art. haiducía, g. d. art. haiducíei; pl. haiducíi, art. haiducíile …   Romanian orthography

  • vitejie — VITEJÍE, vitejii, s.f. 1. (La sg.) Însuşirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ♢ loc. adv. Cu vitejie = vitejeşte. 2. Faptă vitejească. 3. (pop.) Haiducie. – Viteaz + suf. ie. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  Vitejie ≠ …   Dicționar Român

  • voinicie — VOINICÍE, voinicii, s.f. (pop.) 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală. ♦ Faptă vitejească. ♦ Haiducie. 2. Faptul de a fi voinic, robust, viguros; putere, forţă, vigoare. – Voinic + suf. ie. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98  VOINICÍE s. v …   Dicționar Român

  • Doină — Saltar a navegación, búsqueda Doina es una especie de la lírica popular rumana, en la cual el ser humano, en directa relación con la Naturaleza, expresa sus sentimientos de añoranza y desconsuelo. Según las causas que determinan la necesidad de… …   Wikipedia Español

  • haiduc — HAIDÚC, haiduci, s.m. 1. Om care, răzvrătindu se împotriva asupririi, îşi părăsea casa şi trăia în păduri, singur sau în cete, jefuind pe bogaţi şi ajutând pe săraci; haramin. 2. (înv.) Soldat mercenar. – Din bg., scr. hajduk. Trimis de gall,… …   Dicționar Român

  • tâlhărie — TÂLHĂRÍE, tâlhării, s.f. Furt însoţit de ameninţări sau violenţă; p. gener. furt, hoţie. – Tâlhar + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TÂLHĂRÍE s. banditism, gangsterism, jaf, (franţu zism) brigandaj, (înv. şi reg.)… …   Dicționar Român

  • voinicit — VOINICÍT s.n. (pop.) Faptul de a (se) voinici; haiducie. – v. voinici. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98  voinicít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”