haidău

HAIDĂU, haidăi, s.m. (reg.) 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (art.) Dans fecioresc dint-un ciclu de dansuri populare româneşti răspândite în jurul Aiudului, cu mişcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. hajtó "mânător, gonaci".

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



HAIDĂU s. v. văcar.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



haidău s. m., art. haidăul; pl. haidăi, art. haidăii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HAIDẮ//U haidăui m. 1) înv. Păzitor şi îngrijitor de vite; văcar. ♢ A fi haidăuul cuiva a fi sluga cuiva. 2) Bărbat înalt şi puternic (care umblă fără rost); haidamac. /<ung. hajtó

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



haidău² s.n. (reg.) joc ţărănesc.

Trimis de blaurb, 17.05.2006. Sursa: DAR