- haidamac
- HAIDAMÁC, haidamaci, s.m. (fam.) 1. Derbedeu, bătăuş, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak.Trimis de gall, 29.03.2008. Sursa: DEX '98HAIDAMÁC1, haidamace, s.n. (reg.) Bâtă, ciomag. – sb. ajdamak (< tc. haydamak "tâlhar").Trimis de gall, 29.03.2008. Sursa: DLRMHAIDAMÁC2, haidamaci, s.m. 3. (înv.) Păzitor de vite. – tc. haydamak.Trimis de gall, 29.03.2008. Sursa: DLRMHAIDAMÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.Trimis de siveco, 29.03.2008. Sursa: Sinonimehaidamác s. m., pl. haidamáciTrimis de siveco, 29.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficHAIDAMÁ//C haidamacci m. pop. 1) Bărbat înalt şi puternic (care umblă fără rost); haidău. 2) înv. Persoană care comitea jafuri, făcând uz de forţă; bandit; tâlhar. /<turc. haydamakTrimis de siveco, 29.03.2008. Sursa: NODEXhaidamác (haidamáci), s.m. – Derbedeu, haimana. tc. haydamak (Şeineanu, II, 195; Lokotsch 780), cf. sb. ajdamak "băţ" (de unde în Banat, haidamac, s.n. "băţ"), pol. hajdamaka.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.