corpolent — obs. f. corpulent … Useful english dictionary
corpolént — adj. m., pl. corpolénţi; f. sg. corpoléntã, pl. corpolénte … Romanian orthography
corpolenţă — CORPOLÉNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi corpolent. – Din fr. corpulence. Trimis de IoanSoleriu, 06.05.2004. Sursa: DEX 98 CORPOLÉNŢĂ s. (rar) trupeşie. (corpolenţă unei persoane.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime corpolénţă s. f., g. d … Dicționar Român
voluminos — VOLUMINÓS, OÁSĂ, voluminoşi, oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care ocupă mult loc în spaţiu, cu volum mare; gros, cuprinzător, mare, întins. ♦ (Despre persoane) Corpolent, gras, trupeş, mătăhălos. 2. (Despre cărţi, caiete, dosare etc.) Care are… … Dicționar Român
solid — SOLÍD1, solizi, s.m. Monedă de aur care a circulat în Imperiul roman şi în cel bizantin. – Din lat. solidus. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SOLÍD2, Ă, solizi, de, adj., s.n. 1. adj., s.n. (Corp) care posedă capacitatea de a… … Dicționar Român
trupeş — TRÚPEŞ, Ă, trupeşi, e, adj. (pop.) Bine conformat din punct de vedere fizic; robust, voinic. ♦ (peior.) Gras. – Trup + suf. eş. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRÚPEŞ adj. v. corpolent. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonim … Dicționar Român
trup — TRUP, trupuri, s.n. 1. (pop.) Corp (al unei fiinţe). ♢ loc. adv. (Cu) trup şi suflet = cu totul, în întregime, fără rezerve. ♢ expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) născut din...; b) (a face) parte integrantă din ceva. A fi trup şi… … Dicționar Român
budala — BUDALÁ s.m. sg. (Turcism înv.) Om prost, nătărău. – Din tc. budala. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUDALÁ adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău. Trimis de… … Dicționar Român
gras — GRAS, Ă, graşi, se, adj., GRÁSĂ, grase, s.f. I. adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ♢ Ţesut gras = ţesut adipos. ♦ fig. (fam.; despre câştiguri băneşti, sume de… … Dicționar Român
greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… … Dicționar Român
