- trup
- TRUP, trupuri, s.n. 1. (pop.) Corp (al unei fiinţe). ♢ loc. adv. (Cu) trup şi suflet = cu totul, în întregime, fără rezerve. ♢ expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) născut din...; b) (a face) parte integrantă din ceva. A fi trup şi suflet cu cineva = a se identifica cu aspiraţiile cuiva; a fi foarte strâns legat de cineva. ♦ Corpul fără cap (şi fără membre) al unei fiinţe; trunchi (2). ♦ Cadavru. 2. Parte principală a unui obiect, a unei construcţii etc.; p. gener. obiectul însuşi. 3. (înv.) Întindere mare de pământ care alcătuieşte un singur lot. Trup de moşie. 4. (înv.) Mare unitate militară. – Din sl. trupŭ.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TRUP s. I. 1. (anat.) corp. (Sufletul şi trupul.) 2. (anat.) corp, trunchi. (Omul este alcătuit din cap, gât, trup şi membre.) 3. v. cadavru. II. v. bătător.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTRUP s. v. corp, materie, pat, substanţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetrup s. n., pl. trúpuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRUP trupuri n. 1) Totalitate a organelor care alcătuiesc o fiinţă vie; corp. ♢ A fi (cu) trup şi suflet (cu cineva) a fi strâns legat de cineva; a avea aspiraţii comune cu cineva. (A fi) trup din trupul cuiva a) a se trage din cineva; b) a intra în componenţa unui tot. 2) Parte a organismului omenesc cu excepţia capului şi a membrelor; trunchi; corp; tors. ♢ trup neînsufleţit cadavru. A trece (sau a călca) peste trupul cuiva a merge spre un scop, folosind orice mijloace. 3) Parte principală a unui obiect. /<sl. trupuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtrup (-puri), s.n. – Corp. – Mr., megl. trup. sl. trupŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49, Cihac, II, 425; Conev 87), cf. bg., sb., cr., slov. trup, pol. trup "cadavru". – Der. trupesc, adj. (corporal); trupeşte, adv. (corporal); trupeş, adj. (corpolent); trupeşie, s.f. (corpolenţă); trupean, adj. (înv., corporal); trupos, adj. (corpolent); trupoşie, s.f. (corpolenţă); întrupa, vb. (a incarna; a personifica). – ţig. sp. trupó, drupo (Besses 70 şi 163), provine din rom. sau dintr-un idiom sl. – cf. trupiţă, tulpină.Trimis de blaurb, 05.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.