- bogăţie
- BOGĂŢÍE, bogăţii, s.f. 1. Cantitate abundentă de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte preţioase etc. 2. Starea, situaţia în care se află posesorul unei mari cantităţi de bunuri materiale, de bani etc. 3. Resursele unei ţări, ale unei regiuni etc. care, prin prelucrare, se transformă în bunuri utilizate de societate. Petrolul este o bogăţie naţională. 4. Abundenţă şi varietate de valori spirituale. Bogăţie de idei. Bogăţie de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Bogăţie ≠ mizerie, sărăcieTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeBOGĂŢÍE s. 1. v. belşug. 2. v. bunăstare. 3. v. avere. 4. v. fast.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebogăţíe s. f., art. bogăţía, g.-d. art. bogăţíei; pl. bogăţíi, art. bogăţíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBOGĂŢÍ//E bogăţiei f. 1) Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesităţile obişnuite; belşug; îndestulare; abundenţă. 2) Situaţie de om bogat. 3) Mulţime de bunuri materiale (în natură sau în bani); avuţie. 4) Cantitate mare de valori spirituale; abundenţă. bogăţie de idei. bogăţie de mijloace de expresie. 5) Aparenţă de lucru bogat; caracter bogat; fastuozitate; somptuozitate. bogăţiea unui decor. [art. bogăţia; G.-D. bogăţiei; Sil. -ţi-e] /bogat + suf. bogăţieieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.