exuberánţã — s. f., g. d. art. exuberánţei; pl. exuberánţe … Romanian orthography
expansiune — EXPANSIÚNE, expansiuni, s.f. 1. Creştere a volumului unui sistem fizico chimic (fizicochimic); creştere a volumului unui gaz; extindere pe un spaţiu a unui gaz; detentă (1). 2. Extindere a influenţei şi dominaţiei economice şi politice a unui… … Dicționar Român
expansivitate — EXPANSIVITÁTE s.f. Însuşirea de a fi expansiv; manifestare a acestei însuşiri, exuberanţă. – Din fr. expansivité. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXPANSIVITÁTE s. 1. v. exuberanţă. 2. v. sociabilitate. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
exuberant — EXUBERÁNT, Ă, exuberanţi, te, adj. 1. Care îşi manifestă sentimentele prin numeroase demonstraţii exterioare; de o mare vioiciune, foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelşugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, ntis. Trimis de ana… … Dicționar Român
jugendstil — s.n. Curent artistic ilustrat în grafică, arta decorativă, arhitectură, pictură, apărut la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX în Germania şi apoi în restul Europei, caracterizat prin importanţa acordată esenţializării formei şi prin bogăţia… … Dicționar Român
petulant — PETULÁNT, Ă, petulanţi, te, adj. (livr.) Care manifestă sau trădează o ardoare exuberantă (bruscă şi adesea dezordonată); p. ext. îndrăzneţ, temerar. – Din fr. pétulant. Trimis de oprocopiuc, 15.03.2004. Sursa: DEX 98 PETULÁNT adj. v. brav,… … Dicționar Român
petulanţă — PETULÁNŢĂ, petulanţe, s.f. (livr.) Ardoare exuberantă (bruscă şi adesea dezordonată); p. ext. îndrăzneală, temeritate. – Din fr. pétulance. Trimis de oprocopiuc, 15.03.2004. Sursa: DEX 98 PETULÁNŢĂ s. v. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă,… … Dicționar Român
tripudiu — TRIPÚDIU s.n. 1. (Ant.) Dans ritmic al preoţilor salii din Roma antică. 2. (Liv.; fig.) Sărbătorire mare, manifestaţie zgomotoasă. ♦ Exuberanţă, exultare. [pron. diu. / < lat. tripudium – dans în trei timpi, cf. it. tripudio]. Trimis de… … Dicționar Român
exuberánt — adj. m., pl. exuberánţi, f. sg. exuberántã, pl. exuberánte … Romanian orthography
lume — LÚME, lumi, s.f. I. 1. Totalitate a celor existente în realitate; univers, cosmos. ♢ expr. De când (e sau cu) lumea (şi pământul) = de (sau din) totdeauna; vreodată; Cât (e) lumea (şi pământul) = veşnic; (în construcţii negative) niciodată,… … Dicționar Român
