vecin

vecin
VECÍN, -Ă, vecini, -e, adj., subst. I. 1. adj. Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva. 2. s.m. şi f. Persoană care trăieşte, locuieşte, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etc. ♢ loc. adv. Prin (sau în) vecini = prin (sau în) apropiere, (pe undeva pe) alături. II. s.m. Ţăran aservit stăpânului feudal din Moldova medievală, obligat să facă acestuia prestaţii în muncă sau să dea contribuţii în natură ori în bani; rumân, iobag. – lat. vicinus.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VECÍN adj., s. 1. adj. v. învecinat. 2. adj. învecinat, limitrof, mărginaş, (reg.) megieş, mejdaş, (înv.) megieşesc, megieşit. (Pe teritoriul vecin.) 3. s. (pop.) megieş, (înv. şi reg.) apropiaş, (Maram. şi nordul Transilv.) somsid, (înv.) împrejuraş, împrejurean, răzeş, răzoraş. (vecinul meu de casă.) 4. s. v. iobag.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vecín adj. m., s. m., pl. vecíni; f. sg. vecínă, pl. vecíne
Trimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

VECÍN1 vecină (vecini, vecine) Care se află în vecinătate; situat la o distanţă relativ mică. Oraş vecin. /<lat. vecinus
Trimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: NODEX

VECÍN2 vecini m. 1) Persoană care trăieşte în vecinătate. 2) Persoană care se află alături. /<lat. vecinus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VECÍN3 vecini m. (în evul mediu) Ţăran dependent, obligat să lucreze pământul stăpânului şi să aducă contribuţii în bani sau în natură; iobag; şerb; serv. /<lat. vecinus
Trimis de siveco, 21.07.2006. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • vecin — clavecin …   Dictionnaire des rimes

  • vecín — adj. m., s. m., pl. vecíni; f. sg. vecínã, pl. vecíne …   Romanian orthography

  • vec — Adətən feillərlə işlənir: vecə gəlmək – lazım olmaq, gərək olmaq, yararlıq göstərmək, yaramaq. <Bəylərdən birisi:> Həkim tayfasının ehtiramı vacibdir, xalqın vecinə gəlirlər. M. F. A.. <Bəbir bəy:> Ancaq ki özün yovuşan adam deyilsən …   Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti

  • vecinătate — VECINĂTÁTE, vecinătăţi, s.f. I. 1. Starea, situaţia cuiva sau a ceva care este, se află, locuieşte, trăieşte alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulţi vecini. 2. Loc vecin cu cineva sau cu ceva;… …   Dicționar Român

  • învecina — ÎNVECINÁ, învecinez, vb. I. refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNVECINÁ vb. a se mărgini, (înv. şi reg.) a se hotărî …   Dicționar Român

  • Marquesado de Melín — Corona marquesal Primer titular Filiberto Manuel de Sotomayor y Benavides Concesión Felipe IV …   Wikipedia Español

  • hat — HAT, haturi, s.n. Fâşie îngustă de pământ nearat care desparte două ogoare sau două terenuri agricole aparţinând unor gospodării diferite; răzor1, hotar. ♢ expr. A fi într un hat (cu cineva) = a fi vecin (cu cineva). ♦ (reg.) Câmp nelucrat;… …   Dicționar Român

  • iobag — IOBÁG, iobagi, s.m. Ţăran dependent de stăpânul feudal, obligat să facă acestuia prestaţii în muncă, în natură sau în bani şi legat de pământ (fără drept de strămutare); şerb, rumân, vecin. – Din magh. jobbágy. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • limitrof — LIMITRÓF, Ă, limitrofi, e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei ţări, unui ţinut, unei suprafeţe etc.; vecin, învecinat. – Din fr. limitrophe. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98  LIMITRÓF adj. 1. v. învecinat. 2. v.… …   Dicționar Român

  • megiaş — megiáş ( şi), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (s.m.) Proprietar, vecin. – var. (Mold.) megieş. sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ între (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”