- vecin
- VECÍN, -Ă, vecini, -e, adj., subst. I. 1. adj. Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva. 2. s.m. şi f. Persoană care trăieşte, locuieşte, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etc. ♢ loc. adv. Prin (sau în) vecini = prin (sau în) apropiere, (pe undeva pe) alături. II. s.m. Ţăran aservit stăpânului feudal din Moldova medievală, obligat să facă acestuia prestaţii în muncă sau să dea contribuţii în natură ori în bani; rumân, iobag. – lat. vicinus.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VECÍN adj., s. 1. adj. v. învecinat. 2. adj. învecinat, limitrof, mărginaş, (reg.) megieş, mejdaş, (înv.) megieşesc, megieşit. (Pe teritoriul vecin.) 3. s. (pop.) megieş, (înv. şi reg.) apropiaş, (Maram. şi nordul Transilv.) somsid, (înv.) împrejuraş, împrejurean, răzeş, răzoraş. (vecinul meu de casă.) 4. s. v. iobag.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevecín adj. m., s. m., pl. vecíni; f. sg. vecínă, pl. vecíneTrimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: Dicţionar ortograficVECÍN1 vecină (vecini, vecine) Care se află în vecinătate; situat la o distanţă relativ mică. Oraş vecin. /<lat. vecinusTrimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: NODEXVECÍN2 vecini m. 1) Persoană care trăieşte în vecinătate. 2) Persoană care se află alături. /<lat. vecinusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVECÍN3 vecini m. (în evul mediu) Ţăran dependent, obligat să lucreze pământul stăpânului şi să aducă contribuţii în bani sau în natură; iobag; şerb; serv. /<lat. vecinusTrimis de siveco, 21.07.2006. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.