- vecinătate
- VECINĂTÁTE, vecinătăţi, s.f. I. 1. Starea, situaţia cuiva sau a ceva care este, se află, locuieşte, trăieşte alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulţi vecini. 2. Loc vecin cu cineva sau cu ceva; împrejurime. 3. Cei care sunt sau locuiesc alături sau în apropiere (faţă de alţii sau faţă de un loc dat). II. Stare de vecin (II); vecinie, rumânie, iobăgie. – lat. vicinitas, -atis.Trimis de cornel, 27.02.2004. Sursa: DEX '98VECINĂTÁTE s. 1. (pop.) megieşie. (vecinătate celor două comune.) 2. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Prin vecinătate.) 3. (ist.) iobăgie, rumânie, şerbie, vecinie, (livr.) servitute, (rar) servaj. (Starea de dependenţă a ţăranului s-a numit în Moldova vecinătate sau "vecinie", în Transilvania "iobăgie", iar în Ţara Românească "rumânie".)Trimis de siveco, 19.03.2007. Sursa: Sinonimevecinătáte s. f., g.-d. art. vecinătăţii; pl. vecinătăţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVECINĂT//ÁTE1 vecinătateăţi f. 1) Stare de vecin. 2) raport dintre doi sau mai mulţi vecini. 3) Locuri din apropiere; împrejurime. ♢ În vecinătate în apropierea unui loc. 4) Totalitate de fiinţe care locuiesc alături sau în apropiere de un anumit loc. /vecin + suf. vecinătateătateTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVECINĂTÁTE2 f. ist. Situaţie de vecin; iobăgie; şerbie. /vecin + suf. vecinătateătateTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.