contiguitate

CONTIGUITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♦ Vecinătate spaţială şi temporală. [pr.: -gu-i-] – Din fr. contiguïté.

Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



contiguitáte s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. contiguităţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONTIGUITÁTE f. livr. Caracter contiguu; vecinătate. [Sil. -gu-i-] /<fr. contiguité

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONTIGUITÁTE s.f. Calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue; vecinătate strânsă, contact fără continuitate. [pron. -gu-i-. / cf. fr. contiguité].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CONTIGUITÁTE s. f. calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♢ asociere, în mintea omului, a obiectelor şi formelor percepute. ♢ vecinătate spaţială şi temporală. (< fr. contiguité)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN