contiguu

contiguu: CONTÍGUU, -UĂ, contigui, -ue, adj. (livr.) Care se leagă, se înrudeşte, se uneşte cu ceva, care are elemente apropiate, comune cu altceva. [pr.: -gu-u] – Din fr. contigu, lat. contiguus.

Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

CONTÍGUU adj. adiacent.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

contíguu adj. m. (sil. -gu-u), pl. contígui; f. sg. contíguă (sil. -gu-ă), pl. contígue (sil. -gu-e)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONTÍGU//U contiguuă (contiguui, contiguue) livr. Care are puncte de contact cu altceva; adiacent; conex. [Sil. -gu-u] /<fr. contigu, lat. contiguus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONTÍGUU, -UĂ adj. Legat, unit de ceva, care are elemente comune cu altceva; alăturat. [pron. -gu-u. / cf. fr. contigu, it. contiguo, lat. contiguus].

Trimis de LauraGellner, 15.04.2006. Sursa: DN

CONTÍGUU, -UĂ adj. legat, unit de ceva, care are elemente comune cu altceva. (< fr. contigu, lat. contiguus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужна курсовая?

contíguu — adj. m. (sil. gu u), pl. contígui; f. sg. contíguã (sil. gu ã), pl. contígue (sil. gu e) … Romanian orthography
contiguitate — CONTIGUITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♦ Vecinătate spaţială şi temporală. [pr.: gu i ] – Din fr. contiguïté. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 contiguitáte s. f. (sil. gu i ), g. d. art.… … Dicționar Român
adiacent — ADIACÉNT, Ă, adiacenţi, te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au acelaşi vârf, o latură comună şi se află de o parte şi de alta a laturii comune. 2. Care se înrudeşte, se învecinează. [pr.: di a ] – Din fr. adjacent, lat.… … Dicționar Român
contiguo — con·tì·gu·o agg. 1. CO che è tanto vicino da essere in contatto: la sua proprietà è contigua alla mia, il bagno è contiguo alla camera Sinonimi: adiacente, attiguo, circostante, confinante, limitrofo. Contrari: distante, lontano, staccato. 2. BU… … Dizionario italiano
conex — CONÉX, Ă, conecşi, xe, adj. Care se găseşte în legătură cu ceva, care însoţeşte ceva, care merge împreună cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98 conéx adj. m., pl. conécşi; f … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias