urcător

urcător
URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agaţă, se urcă; agăţător, suitor. – Urca + suf. -ător.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

URCĂTÓR adj. 1. v. agăţător. 2. v. ascendent.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

urcătór adj. m., pl. urcătóri; f. sg. şi pl. urcătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

URCĂT//ÓR urcătoroáre (urcătoróri, urcătoroáre) rar (mai ales despre plante) Care se urcă; care creşte în sus; agăţător; suitor; căţărător; volubil. /a (se) urca + suf. urcătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • ascendent — ASCENDÉNT, Ă, ascendenţi, te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ♢ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinţi, de la nepoţi la bunici etc. ♦ (fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu… …   Dicționar Român

  • ascensional — ASCENSIONÁL, Ă, ascensionali, e, adj. Care tinde sau face să suie. Mişcare ascensională. [pr.: si o ] – Din fr. ascensionnel. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ascensionál adj. m. (sil. si o ), pl. ascensionáli; f …   Dicționar Român

  • agăţător — AGĂŢĂTÓR, OÁRE, agăţători, oare, adj. s.f. I. adj. Care (se) agaţă. Plante agăţătoare. II. 1. s.f. Şiret sau lănţişor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete… …   Dicționar Român

  • suitor — SUITÓR, OÁRE, suitori, oare, adj., s.f., s.m. 1. adj. Care suie, urcă, ascendent; spec. (despre plante) agăţător. 2. adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonaţie crescândă; ascendent. 3. s.f. Trecere verticală sau înclinată prin care se… …   Dicționar Român

  • urca — URCÁ, urc, vb. I. 1. refl., intranz. şi tranz. A (se) deplasa dintr un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ intranz. (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦ intranz. şi refl. (Despre plante) A se prinde (cu… …   Dicționar Român

  • volubil — VOLÚBIL, Ă, volubili, e, adj. 1. Care are uşurinţă şi rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător şi rapid; fluent, curgător, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”