ascendent — ASCENDÉNT, Ă, ascendenţi, te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ♢ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinţi, de la nepoţi la bunici etc. ♦ (fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu… … Dicționar Român
ascensional — ASCENSIONÁL, Ă, ascensionali, e, adj. Care tinde sau face să suie. Mişcare ascensională. [pr.: si o ] – Din fr. ascensionnel. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 ascensionál adj. m. (sil. si o ), pl. ascensionáli; f … Dicționar Român
agăţător — AGĂŢĂTÓR, OÁRE, agăţători, oare, adj. s.f. I. adj. Care (se) agaţă. Plante agăţătoare. II. 1. s.f. Şiret sau lănţişor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete… … Dicționar Român
suitor — SUITÓR, OÁRE, suitori, oare, adj., s.f., s.m. 1. adj. Care suie, urcă, ascendent; spec. (despre plante) agăţător. 2. adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonaţie crescândă; ascendent. 3. s.f. Trecere verticală sau înclinată prin care se… … Dicționar Român
urca — URCÁ, urc, vb. I. 1. refl., intranz. şi tranz. A (se) deplasa dintr un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ intranz. (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦ intranz. şi refl. (Despre plante) A se prinde (cu… … Dicționar Român
volubil — VOLÚBIL, Ă, volubili, e, adj. 1. Care are uşurinţă şi rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător şi rapid; fluent, curgător, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante)… … Dicționar Român