- suitor
- SUITÓR, -OÁRE, suitori, -oare, adj., s.f., s.m. 1. adj. Care suie, urcă, ascendent; spec. (despre plante) agăţător. 2. adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonaţie crescândă; ascendent. 3. s.f. Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran şi suprafaţă şi care nu este echipată cu mijloace de transport. 4. s.m. (înv.) Rudă în linie ascendentă. [pr.: su-i-] – Sui + suf. -tor.Trimis de rain_drop, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Suitor ≠ coborâtorTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSUITÓR adj. 1. v. agăţător. 2. v. ascendent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesuitór adj. m., (rudă) s. m. (sil. su-i-), pl. suitóri; f. sg. şi pl. suitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUIT//ÓR suitoroáre (suitoróri, suitoroáre) 1) (despre ritmul versurilor) Care suie, urcă; ascendent. Iamb suitor. 2) (despre plante) Care creşte în sus, încolăcindu-se în jurul altei plante sau al unui suport; agăţător; volubil; urcător; căţărător. /a sui + suf. suitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.