- urdar
- URDÁR, (1) urdari, s.m., (2, 3) urdare, s.n. 1. s.m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. s.n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. s.n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obţine urda (1). – Urdă + suf. -ar.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98urdár (cioban) s. m., pl. urdáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficurdár (vas, unealtă) s. n., pl. urdáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficURDÁR1 urdare n. 1) Vas în care se face sau se ţine urda. 2) Unealtă care serveşte la mestecat când se fierbe zerul pentru urdă. /urdă + suf. urdararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXURDÁR2 urdari n. Cioban specializat în pregătirea urdei (la stână). /urdă + suf. urdararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.