troncănire — TRONCĂNÍRE, troncăniri, s.f. Acţiunea de a troncăni şi rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – v. troncăni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRONCĂNÍRE s. troncănit, troncăt. Trimis de… … Dicționar Român
flecări — FLECĂRÍ, flecăresc, vb. IV. intranz., tranz. A spune fleacuri1; a trăncăni. – Din flecar. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FLECĂRÍ vb. a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a căţăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni … Dicționar Român
hurui — HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruţă, când se rostogoleşte un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. refl. (reg.) A se dărâma, a se… … Dicționar Român
tronc — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocănire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc. ♢ expr. A i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a i deveni cuiva drag dintr o dată; a îndrăgi (pe neaşteptate). ♦ Exclamaţie care exprimă surpriza … Dicționar Român
troncan — troncán, troncáni, s.m. (reg.) animal bătrân, slab. Trimis de blaurb, 15.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
troncănit — TRONCĂNÍT, troncănituri, s.n. Troncănire. – v. troncăni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRONCĂNÍT s. v. troncănire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime troncănít s. n., pl. troncăníturi … Dicționar Român
trop — TROP1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl fac picioarele când lovesc pământul în mers. [var.: trópa, (pop.) trópai interj.] – Onomatopee. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TROP2, tropi, s.m. (Livr… … Dicționar Român
trăncăni — TRĂNCĂNÍ, trăncănesc, vb. IV. intranz. şi tranz. A vorbi mult şi fără rost, a îndruga vrute şi nevrute; a flecări, a sporovăi. – Tranc + suf. ăni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRĂNCĂNÍ vb. v. flecări. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
