- trop
- TROP1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl fac picioarele când lovesc pământul în mers. [var.: trópa, (pop.) trópai interj.] – Onomatopee.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TROP s. v. figură de stil.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetrop/trópa interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictrop (figură de stil) s. m., pl. tropiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTROP1 interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de picioare în timpul mersului). /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTROP2 tropi m. Procedeu stilistic de întrebuinţare a cuvântului cu alt sens decât cel obişnuit pentru a reda mai plastic conţinutul de idei; figură de stil. /<ngr. trópos, lat. tropus, fr. tropeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTROP s.m. Termen generic pentru orice figură de stil, care constă în întrebuinţarea unui cuvânt sau a unei expresii în sens figurat. // (Şi în forma tropo-) Element prim şi secund de compunere savantă cu semnificaţia "schimbare", "care se schimbă", "care se întoarce", "cu o anumită direcţie", "cu o anumită caracteristică", "care se răsuceşte". [< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTROP1 s. m. 1. (în fil. sceptică antică) argument potrivit căruia nici o afirmaţie sau negaţie nu are temei, nici un adevăr nu poate fi formulat, orice judecată filozofică trebuind suspendată. 2. figură de stil. 3. (în cultul liturgic gregorian) parafrază, interpolare care orna textul şi prelungea melodia. (< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNTROP2(O)-, -TRÓP, -TROPÍE, -TROPÍSM elem. "mişcare, întoarcere, schimbare", "afinitate". (< fr. trop/o/-, -trope, -tropie, -tropisme, cf. gr. tropos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNtrop interj. – Indică zgomotul făcut de picioare în mers sau la dans. Creaţie expresivă, cf. hop, ţop, sdup. – Der. tropăi, vb. (a tropoti, a tupăi), a cărei relaţie cu sl. trepati, trepetati "a tremura" (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 524; Conev 94) este improbabilă; tropăit, s.n. (tropot); tropăială, s.f. (tropot); tropăitură, s.f. (tropot); tropoi (var. tropoti, tropota), vb. (a face zgomot cu picioarele); tropot, s.n. (zgomot produs cu picioarele; ropot, zgomot produs de alergatul cailor), de la tropăi ca troncot de la troncăni, cf. mr. troput (după Tiktin şi Candrea, din rus., bg. tropot, coincidenţă care pare a se datora sursei expresive comune); tropcă (var. Dobr. tropancă), s.f. (un anumit dans popular).Trimis de blaurb, 04.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.