troncănire

troncănire
TRONCĂNÍRE, troncăniri, s.f. Acţiunea de a troncăni şi rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – v. troncăni.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRONCĂNÍRE s. troncănit, troncăt.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

troncăníre s. f., g.-d. art. troncănírii; pl. troncăníri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • troncănit — TRONCĂNÍT, troncănituri, s.n. Troncănire. – v. troncăni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TRONCĂNÍT s. v. troncănire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  troncănít s. n., pl. troncăníturi …   Dicționar Român

  • troncăt — TRÓNCĂT, troncăte, s.n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [var.: tróncot s.n.] – Tronc + suf. ăt. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TRÓNCĂT s. v. troncănire. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”