troncănit

troncănit
TRONCĂNÍT, troncănituri, s.n. Troncănire. – v. troncăni.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRONCĂNÍT s. v. troncănire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

troncănít s. n., pl. troncăníturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • troncănire — TRONCĂNÍRE, troncăniri, s.f. Acţiunea de a troncăni şi rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – v. troncăni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TRONCĂNÍRE s. troncănit, troncăt. Trimis de… …   Dicționar Român

  • tronc — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocănire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc. ♢ expr. A i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a i deveni cuiva drag dintr o dată; a îndrăgi (pe neaşteptate). ♦ Exclamaţie care exprimă surpriza …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”