troncăt

troncăt: TRÓNCĂT, troncăte, s.n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [var.: tróncot s.n.] – Tronc + suf. -ăt.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRÓNCĂT s. v. troncănire.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

troncăt s. n., pl. troncăte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRÓNCĂT troncăte n. Zgomot apărut ca urmare a interacţiunii dintre corpuri sau medii (mai ales izbire, rostogolire, mişcare rapidă etc.). /tronc + suf. troncătăt

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

tronc — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocănire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc. ♢ expr. A i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a i deveni cuiva drag dintr o dată; a îndrăgi (pe neaşteptate). ♦ Exclamaţie care exprimă surpriza … Dicționar Român
troncot — TRÓNCOT s.n. v. troncăt. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
troncănire — TRONCĂNÍRE, troncăniri, s.f. Acţiunea de a troncăni şi rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – v. troncăni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRONCĂNÍRE s. troncănit, troncăt. Trimis de… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias