- troncan
- troncán, troncáni, s.m. (reg.) animal bătrân, slab.Trimis de blaurb, 15.03.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
troncan
Look at other dictionaries:
tronc — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocănire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc. ♢ expr. A i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a i deveni cuiva drag dintr o dată; a îndrăgi (pe neaşteptate). ♦ Exclamaţie care exprimă surpriza … Dicționar Român
troncăni — TRONCĂNÍ, troncănesc, vb. ÎV. 1. intranz. A face zgomot izbindu se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. tranz. fig. A flecări, a trăncăni. – Tronc + suf. ani. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRONCĂNÍ vb. v. durăi, durui … Dicționar Român
