permutare — PERMUTÁRE, permutări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) permuta (1); transfer, permutaţie. ♦ (concr.) Ordin, dispoziţie de transferare. 2. (mat.; lingv.; mai ales la pl.) Operaţie prin care se schimbă între ele locurile a două sau a mai multor elemente; … Dicționar Român
transfer — TRANSFÉR, transferuri, s.n. Faptul de a (se) transfera. – Din fr. transfert. Trimis de ionel bufu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 TRANSFÉR s. 1. v. mutare. 2. v. transmisiune. 3. v. schimb. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
aloestezie — ALOESTEZÍE s. f. transferare a unei senzaţii în regiunea corespunzătoare simetrică. (< fr. alloesthésie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
boier — BOIÉR, boieri, s.m. 1. Mare stăpân de pământ (care deţinea, uneori, şi o funcţie înaltă în stat); persoană din aristocraţia feudală; nobil; p. ext. stăpân. ♦ (fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenţii de aristocrat. 2. (înv.) Titlu de… … Dicționar Român
fotoredresare — FOTOREDRESÁRE s.f. Transformare grafică sau fotografică a imaginii din planul unei fotograme în planul de proiecţie în care se construieşte o hartă. [< foto + redresare]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN FOTOREDRESÁRE s. f.… … Dicționar Român
interconecta — INTERCONECTÁ, interconectez, vb. I. tranz. A stabili căi de transferare a energiei electromagnetice între două sau mai multe sisteme care funcţionau înainte independent unele de altele. – Din fr. interconnecter. Trimis de valeriu, 21.07.2003.… … Dicționar Român
mutare — MUTÁRE, mutări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) muta şi rezultatul ei; mutat. 2. (spec.) Deplasare a pieselor făcută alternativ de adversari în cursul unei partide de şah. – v. muta. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MUTÁRE s. 1. v.… … Dicționar Român
permutaţie — PERMUTÁŢIE, permutaţii, s.f. Permutare. – Din fr. permutation, lat. permutatio. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PERMUTÁŢIE s. 1. mutare, mutat, permutare, strâmutare, strămutat, transfer, transferare. (permutaţie lui cu slujba… … Dicționar Român
strămutare — STRĂMUTÁRE, strămutări, s.f. Acţiunea de a (se) strămuta şi rezultatul ei. ♦ Trimitere a unui proces de la o instanţă la alta de acelaşi grad sau de la un organ de urmărire penală la altul. – v. strămuta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
strămutat — STRĂMUTÁT, Ă, strămutaţi, te, adj. Stabilit în altă parte (cu locuinţa sau cu sediul). – v. strămuta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRĂMUTÁT adj. dislocat. (Populaţie strămutat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
