- permutare
- PERMUTÁRE, permutări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) permuta (1); transfer, permutaţie. ♦ (concr.) Ordin, dispoziţie de transferare. 2. (mat.; lingv.; mai ales la pl.) Operaţie prin care se schimbă între ele locurile a două sau a mai multor elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutaţie. – v. permuta.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PERMUTÁRE s. 1. v. mutare. 2. (mat., lingv.) permutaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepermutáre s. f., pl. permutăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPERMUT//ÁRE permutareări f. 1) v. A PERMUTA şi A SE PERMUTA 2) mat. Operaţie prin care două sau mai multe elemente îşi schimbă locurile. /v. a (se) permutaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERMUTÁRE s.f. 1. (Liv.) Acţiunea de a permuta; permutaţie. ♦ Ordin de transferare. 2. (mat., lingv.; la pl.) Transformare care înlocuieşte enumerarea anumitor elemente dintr-o ordine, dată printr-o enumerare a aceloraşi elemente, dar într-o ordine diferită. [< permuta].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPERMUTÁRE s. f. 1. acţiunea de a permuta. 2. (mat.; lingv.; pl.) operaţie prin care se schimbă între ele locurile a două sau mai multe elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutaţie. 3. reluare a unui fragment muzical pe un alt sunet. (< permuta)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.