- permuta
- PERMUTÁ, permút, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera. 2. tranz. (mat.; lingv.) A efectua o permutare (2). – Din fr. permuter, lat. permutare.Trimis de oprocopiuc, 12.03.2004. Sursa: DEX '98PERMUTÁ vb. v. muta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepermutá vb., ind. prez. 1 sg. permút, 3 sg. şi pl. permútăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PERMUTÁ permút tranz. 1) A face să se permute. 2) mat. (elemente) A schimba locurile între ele. /<fr. permuter, lat. permutareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE PERMUTÁ mă permút intranz. A trece (cu serviciul) dintr-un loc în altul. /<fr. permutter, lat. permutareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERMUTÁ vb. I. tr. (Liv.) A transfera un funcţionar. ♦ (mat.) A efectua o permutare (2). [P.i. permút. / < fr. permuter, lat., it. permutare].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPERMUTÁ vb. tr. 1. a muta pe cineva cu serviciul, a transfera. 2. a efectua o permutare (2). (< fr. permuter, lat. permutare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.