ticălos — TICĂLÓS, OÁSĂ, ticăloşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găseşte într o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. mizerie , et. nec.) + suf.… … Dicționar Român
ticãlós — adj. m., s. m., pl. ticãlóşi; f. sg. ticãloásã, pl. ticãloáse … Romanian orthography
debilita — DEBILITÁ, debilitez, vb. I. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din fr. débiliter, lat. debilitare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEBILITÁ vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) şubrezi, (reg.) a (se) ticăloşi,… … Dicționar Român
distruge — DISTRÚGE, distrúg, vb. III. tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ tranz. şi refl. fig. A face să şi piardă sau a şi pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga linişte sufletească etc.… … Dicționar Român
netrebnicire — netrebnicí, netrebnicésc, vb. IV refl. (înv.) a deveni netrebnic; a se înrăi, a se ticăloşi. Trimis de blaurb, 26.12.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
parşivi — parşiví, parşivésc, vb. IV. (înv., pop. şi fam.) 1. a (se) murdări. 2. a se ticăloşi. 3. a se deprava. 4. a adresa cuiva epitetul parşiv . Trimis de blaurb, 24.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
prăpădi — PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ refl. A şi pierde viaţa … Dicționar Român
păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… … Dicționar Român
tic — TIC1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic tac. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TIC2, ticuri, s.n. Mişcare convulsivă, bruscă, spasmodică şi repetată,… … Dicționar Român
ticăloşie — TICĂLOŞÍE, ticăloşii, s.f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârşăvie, ticăloşenie, josnicie. 2. (înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. ie. Trimis de ana… … Dicționar Român
