tabernacul

tabernacul
TABERNÁCUL, tabernacule, s.n. 1. Cort portativ, susţinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. – Din lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TABERNÁCUL s. (bis.) 1. cortul mărturiei. (tabernacul la vechii mozaici.) 2. altar. (tabernacul într-un templu mozaic.) 3. v. chivot.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tabernácul s. n., pl. tabernácule
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TABERNÁCUL tabernacule n. 1) Cort portativ în care se ţineau tablele legii la vechii evrei. 2) Cutie specială (de argint) în care se păstrează unele obiecte de cult. /<lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TABERNÁCUL s.n. v. tabernacol.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

TABERNÁCUL s. n. 1. cortul în care erau ţinute tablele legii la vechii evrei. 2. nişă în peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint în formă de biserică în care se păstrează cuminecătura şi unele obiecte de cult. (< lat. tabernaculum, it. tabernacolo)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • tabernácul — s. n., pl. tabernácule …   Romanian orthography

  • Kollegienkirche (Salzburg) — Kollegienkirche in Salzburg Die Kollegienkirche in Salzburg ist die Universitätskirche und stammt aus dem Barock. Sie befindet sich am Universitätsplatz. Inhaltsverzeichnis 1 …   Deutsch Wikipedia

  • altar — ALTÁR, altare, s.n. 1. Parte a bisericii, despărţită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiează liturghia. ♦ Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creştină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate …   Dicționar Român

  • chivot — CHÍVOT, chivoturi, s.n. Cutiuţă aşezată în altar în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtăşesc în caz de boală, înainte de moarte etc. ♦ Ladă în care evreii mozaici ţineau tablele legii. [acc. şi: chivót. – pl. şi:… …   Dicționar Român

  • cort — CÓRT, corturi, s.n. Adăpost portativ demontabil, făcut dintr una sau din mai multe foi de pânză tare şi impermeabilă, din material plastic etc.; tabernacol. ♢ Foaie de cort = bucată de pânză impermeabilă sau din material plastic, croită astfel… …   Dicționar Român

  • edicul — EDÍCUL, edicule, s.n. 1. Construcţie mică şi uşoară ridicată într un loc public. ♦ Construcţie sau învelitoare de protecţie care fereşte de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într un templu roman. ♦ Nişă într o încăpere funerară, pentru… …   Dicționar Român

  • mărturie — MĂRTURÍE, mărturii, s.f. 1. Declaraţie făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a şi susţine părerile. ♦ spec. Depoziţie făcută de un martor în faţa unei instanţe judecătoreşti. ♢ Mărturie minicinoasă = infracţiune care constă în …   Dicționar Român

  • tabernacol — TABERNÁCOL s.n. 1. Cort; (spec.) cortul în care erau ţinute tablele legii la vechii evrei. 2. Nişă în peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint de o formă specială, în care se păstrează cuminecătura şi unele obiecte de cult …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”