- tabernacul
- TABERNÁCUL, tabernacule, s.n. 1. Cort portativ, susţinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. – Din lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TABERNÁCUL s. (bis.) 1. cortul mărturiei. (tabernacul la vechii mozaici.) 2. altar. (tabernacul într-un templu mozaic.) 3. v. chivot.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetabernácul s. n., pl. tabernáculeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTABERNÁCUL tabernacule n. 1) Cort portativ în care se ţineau tablele legii la vechii evrei. 2) Cutie specială (de argint) în care se păstrează unele obiecte de cult. /<lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTABERNÁCUL s.n. v. tabernacol.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTABERNÁCUL s. n. 1. cortul în care erau ţinute tablele legii la vechii evrei. 2. nişă în peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint în formă de biserică în care se păstrează cuminecătura şi unele obiecte de cult. (< lat. tabernaculum, it. tabernacolo)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.