- cort
- CÓRT, corturi, s.n. Adăpost portativ demontabil, făcut dintr-una sau din mai multe foi de pânză tare şi impermeabilă, din material plastic etc.; tabernacol. ♢ Foaie de cort = bucată de pânză impermeabilă sau din material plastic, croită astfel încât să se poată face din ea un cort. ♢ expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuinţă stabilă; a hoinări. ♦ Ca la uşa cortului = a) numele unui dans popular, mai ales de pe valea Dunării, cu mişcare vioaie; melodia după care se execută acest dans; b) calificativ dat unui mod grosolan şi necuviincios de exprimare şi de comportare al cuiva. – Din ngr. kórti.Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX '98CORT s. 1. (înv. şi reg.) şatră, (înv.) sat, sălaş. (Soldaţii dormeau în cort.) 2. (bis.) cortul mărturiei = tabernacul. (cort la vechii mozaici.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCORT s. v. umbrelă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecort s. n., pl. córturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCORT corturi n. Adăpost portativ şi demontabil, constând dintr-o pânză rezistentă şi impermeabilă, fixat pe o carcasă şi folosit de turişti, militari, nomazi. ♢ A umbla cu cortul a nu avea locuinţă stabilă; a se muta mereu; a vagabonda. (A se certa) ca la uşa cortului (a se certa) în mod grosolan, fără ruşine. /<ngr. kórtiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcort (córturi), s.n. – 1. Adăpost portativ demontabil. – 2. (înv., Trans.) Umbrelă. ngr. ϰόρτη "cort", din lat. cohors (DAR; Puşcariu, Lr., 261). Este dublet al lui curte. – Der. cortel, s.n. (Mold., umbrelă); corturar, s.m. (ţigan nomad, care trăieşte în cort); corturăresc, adj. (de nomad). Din rom. provine mag. kort "cort de ţigani" şi "umbrelă".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.