- tabernacol
- TABERNÁCOL s.n. 1. Cort; (spec.) cortul în care erau ţinute tablele legii la vechii evrei. 2. Nişă în peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint de o formă specială, în care se păstrează cuminecătura şi unele obiecte de cult. [var. tabernacul s.n. / < lat. tabernaculum, it. tabarnacolo, fr. tabernacle].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.