chivot

CHÍVOT, chivoturi, s.n. Cutiuţă aşezată în altar în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtăşesc în caz de boală, înainte de moarte etc. ♦ Ladă în care evreii mozaici ţineau tablele legii. [acc. şi: chivót. – pl. şi: chivote] – Din sl. kivotŭ.

Trimis de valeriu, 07.04.2008. Sursa: DEX '98



CHÍVOT s. (bis.) 1. tabernacul. (La creştini, în chivot se păstrează cuminecătura.) 2. (înv.) lada păcii, sicriul legii. (La mozaici, chivotul serveşte la păstrarea tablelor legii.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



CHÍVOT s. v. corabie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



chívot s. n., pl. chívoturi/chívote

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CHÍVOT chivoturi n. bis. Cutie unde se păstrează cuminecătura. [pl. şi chivote] /<sl. kivotu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



chivót (-te), s.n. – 1. (înv.) Cutiuţă, sipet. – 2. (înv.) Cufăr, ladă. – 3. Raclă. ngr. ϰιβώτιον sau ϰιβωτός (Murnu 14), în parte prin intermediul sl. kivotŭ, sb. ćȉvot (Vasmer, gr., 50).

Trimis de blaurb, 02.04.2007. Sursa: DER