sălăşlui

sălăşlui
SĂLĂŞLUÍ, sălăşluiesc, vb. IV. (pop.) 1. intranz. A-şi avea sălaşul, locuinţa într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. refl. A se aşeza, a se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni.
Trimis de Anonim, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SĂLĂŞLUÍ vb. v. adăposti, aşeza, domicilia, fi, fixa, găzdui, instala, locui, mânea, opri, primi, sta, stabili, statornici, şedea, trage, trăi, vieţui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sălăşluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sălăşluiésc, imperf. 3 sg. salăşluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sălăşluiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SĂLĂŞLU//Í sălăşluiiésc 1. intranz. A-şi avea sălaşul; a fi aşezat cu traiul; a locui; a trăi. 2. tranz. 1) A asigura cu sălaş; a ţine în gazdă; a găzdui. 2) A face să se sălăşluiască. /< ung. szállásol
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SĂLĂŞLU//Í mă sălăşluiiésc intranz. A-şi face sălaş; a se aşeza cu traiul (într-un loc). /< ung. szállásol
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • sãlãşluí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sãlãşluiésc, imperf. 3 sg. salãşluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sãlãşluiáscã …   Romanian orthography

  • sălăşluire — SĂLĂŞLUÍRE, sălăşluiri, s.f. (pop.) Faptul de a (se) sălăşlui; locuire, şedere; găzduire, ospitalitate; (concr.) locuinţă, aşezare. – v. sălăşlui. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SĂLĂŞLUÍRE s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, cătun …   Dicționar Român

  • adăposti — ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. tranz. A pune, a ţine la adăpost. ♦ refl. A se aşeza, a se ascunde într un loc ferit; a şi găsi refugiu, a se pripăşi. – Din adăpost. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ADĂPOSTÍ vb. 1. v. găzdui. 2.… …   Dicționar Român

  • cuib — CUIB, cuiburi, s.n. 1. Culcuş făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci şi a scoate pui. 2. fig. Locuinţă, sălaş; reşedinţă. 3. fig. (peior.; urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluieşte …   Dicționar Român

  • găzduit — GĂZDUÍ vb. a adăposti, a primi, (pop.) a pripăşi, a sălăşlui, (reg.) a sălăşi, (Bucov.) a încortela, (prin Ban. şi Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălăşui. (L a găzduit cu căldură.) Trimis de siveco, 15.11.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • hălădui — HĂLĂDUÍ, hălăduiesc, vb. IV. intranz. 1. (pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în linişte; p. ext. a locui. 2. (înv.) A scăpa cu viaţă (de o primejdie). 3. (reg.) A izbuti, a reuşi. – Din magh. haladni a propăşi, a merge mai departe .… …   Dicționar Român

  • locui — LOCUÍ, locuiesc, vb. IV. 1. intranz. A şi avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuinţa undeva; a sta, a şedea undeva, a domicilia. 2.tranz. (înv.) A aşeza pe cineva într un loc; a stabili, a coloniza. – Din magh. lakni (după loc). Trimis de… …   Dicționar Român

  • mana — MÁNA s. f. (la melanezieni şi polinezieni) forţă supranaturală impersonală, care ar sălăşlui în lucruri, în plante, în animale şi în oameni, exercitând o acţiune cauzală. (< fr. mana) Trimis de raduborza, 08.04.2008. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • stabili — STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înfiinţa, a institui. ♢ expr. A stabili legătura… …   Dicționar Român

  • sălaş — SĂLÁŞ, sălaşe, s.n. (pop.) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire. 2. Construcţie rudimentară făcută în câmp şi folosită ca adăpost temporar pentru oameni şi animale. 3. Locuinţă, casă. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcuş. 4. Aşezare omenească. ♦… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”