evaziune — EVAZIÚNE, evaziuni, s.f. 1. (În sintagma) Evaziune fiscală = sustragere de la obligaţiile fiscale. 2. (Rar) Evadare. [pr.: zi u ] – Din fr. évasion, lat. evasio, onis. Trimis de ionel bufu, 14.06.2004. Sursa: DEX 98 EVAZIÚNE s. v. evadare, fugă … Dicționar Român
sustracţiune — SUSTRACŢIÚNE, sustracţiuni, s.f. (Rar) Sustragere, furt. [pr.: ţi u ] – Din fr. soustraction. Trimis de ionel, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 sustracţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. sustracţiúnii; pl. sustracţiúni Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
chiul — CHIUL, chiuluri, s.n. (fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii; p. ext. înşelătorie. ♢ loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu şi ţine cuvântul dat. A i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înşela (pe… … Dicționar Român
delapidare — DELAPIDÁRE, delapidări, s.f. Acţiunea de a delapida şi rezultatul ei; infracţiune care constă în însuşirea, folosirea sau traficarea (trafica) de către un angajat, în interesul său sau al altei persoane, a unor sume de bani sau a altor bunuri… … Dicționar Român
clepto — elem. furt, sustragere . (<fr. clepto , klepto , cf. gr. kleptes, hoţ) Trimis de raduborza, 10.05.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
derobare — DEROBÁRE s.f. Acţiunea de a se deroba. – v. deroba. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 derobáre s. f., g. d. art. derobării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEROBÁRE s.f. Faptul de a deroba; sustragere … Dicționar Român
deturnare — DETURNÁRE, deturnări, s.f. Faptul de a deturna. – v. deturna. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETURNÁRE s. v. defraudare, delapidare, sustragere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime deturnáre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
eschivare — ESCHIVÁRE, eschivări, s.f. Acţiunea de a se eschiva şi rezultatul ei. – v. eschiva. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ESCHIVÁRE s. v. sustragere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime eschiváre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
fraudă — FRÁUDĂ, fraude, s.f. Înşelăciune, act de rea credinţă săvârşit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoţie. ♦ Sumă sustrasă prin înşelăciune, prin defraudare. [pr.: fra u ] – Din fr. fraude, lat.… … Dicționar Român
furt — FURT, furturi, s.n. Infracţiune care constă în însuşirea pe nedrept a unui lucru mobil al altuia; hoţie, furătură. – Din lat. furtum. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FURT s. 1. furat, furătură, hoţie, pungăşeală, pungăşie, (livr.)… … Dicționar Român
