Dicționar Român. 2013.
derobare — DEROBÁRE s.f. Acţiunea de a se deroba. – v. deroba. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 derobáre s. f., g. d. art. derobării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEROBÁRE s.f. Faptul de a deroba; sustragere … Dicționar Român
eschivă — ESCHÍVĂ, eschive, s.f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive. Trimis de… … Dicționar Român
prevaricaţiune — PREVARICAŢIÚNE, prevaricaţiuni, s.f. (livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcţionar aflat în exerciţiul funcţiunii, ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [pr.: ţi u ] – Din fr. prévarication, lat.… … Dicționar Român
sustracţiune — SUSTRACŢIÚNE, sustracţiuni, s.f. (Rar) Sustragere, furt. [pr.: ţi u ] – Din fr. soustraction. Trimis de ionel, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 sustracţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. sustracţiúnii; pl. sustracţiúni Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
împăciuitorism — ÎMPĂCIUITORÍSM s.n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergenţe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ p. gener. Îngăduinţă exagerată faţă de greşelile cuiva. [pr.: ciu i ] – Împăciuitor + suf. ism. Trimis de… … Dicționar Român
şovai — şovái1! interj. (reg.; cu val. verbală; adesea repetat) cuvânt care sugerează mersul şovăitor al cuiva. Trimis de blaurb, 16.02.2007. Sursa: DAR şovái2 s.n. (înv.) eschivare; pretext; subterfugiu. Trimis de blaurb, 16.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
şovăială — ŞOVĂIÁLĂ, şovăieli, s.f. Nesiguranţă în mers, în mişcări; fig. lipsă de hotărâre, ezitare în acţiuni, în atitudini. ♢ loc. adv. Fără (nici) o şovăială = hotărât, ferm, dârz, neclintit. – Şovăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… … Dicționar Român
